Am 1,86 si 99 de kg. Am inceput asa ca la alcoolici anonimi. Nu pot sa zic ca sunt genul de om care sa simta nevoia sa se dea cu cacat de capra virgina pe corp de frica sa nu se arda de la ultravioletele, dar nici genul care sa joace ruleta ruseasca cu vreun colonel beat. Sa ziceam ca sunt partial normal, dar numai din punctul asta de vedere. Din altele, sunt praf. Asadar am stabilit ca pot sa omor muste, dar nu pot sa le mananc. E, cum sunt eu asa de mare si mult, am totusi o buba foarte mare in cap de pe vremea cand aveam par: ma cac pe mine cand vad lilieci. O fi de la faptul ca am vazut la o varsta destul de frageda(8 ani) filmul Dracula pe Sarbi3 sau de la faptul ca toti prietenii mei pletosi imi bagasera frica in oase ca daca ti se prinde vreun soarece inaripat in par, urmeaza sa ramai chel…habar nu am, dar stiu cu certitudine ca, desi nu am avut parte in viata mea de vreo intalnire de gradul I cu vreun batmouse, tot chelios am ajuns J De unde si vorba aia: de ce ti-e frica, de aia nu scapi. Ma rog, viata avea sa imi arate ca fobiile sunt chiar o nimica toata atunci cand constati ca mult mai nasol este sa se transforme in niste megafobii prin expunerea la elementul declansator.
Asadar noapte, vara, 31-32 de grade afara, 26-27 inauntru, dar aer sufocant, apasator, greieri cantantad ca la “Vocea Ierbii” cu Moga dand din papion pe ritm, e iulie si vara nu e doar o ruda…e un cosmar de anotimp. PDM in cucu gol in pat, cu perna intre genunchi ca nu suport sa mi se atinga intre ei atunci cand sunt umezi, incercand sa gasesc putinul aer rece ce vine prin crapatura simetrica facuta de plasticul geamului termopan aflata in pozitia verticala si tocul din acelasi alb sintetic. Visez…da’ habar nu am ce. Stiu doar ca e liniste si, dupa 2-3 ore de intors de pe o parte pe cealalta, plutesc usor cu toti muschii relaxati. As putea s-o tin asa inca vreo 4-5 ore pana dimineata, atat de bine e.
Stii reclama aia de la Heineken in care sotia le prezenta prietenelor ei garderoba si toate tipau entuziasmate spre orgasm la vederea ei si din cealalta camera se aud in acelasi timp urlarile barbatului ei si-al prietenilor lui pentru ca nu’s ce cacat de frigider de bere isi facuse ala? O stii, da? Eee, separa acum vocile mufelor alea de vocile barbatilor. Acum, allege-o pe cea mai inalta ca tonalitate si imagineaza-ti-o pe fundalul de mai sus. Zgomotos nu? Asa am crezut si eu cand am auzit-o pe colega mea de pat urland ca descreierata la ora 4 dimineata in aceeasi dimineata de vara de mai sus.
Sar in cur cat pot de repede si cu o voce aproape plansa incep sa jelesc “NU, NU, NUU!!!”Dracu stie ce cucu’ calului de conexiune face creierul meu total relaxat cu zbieretele Ciprinelei…Ma dezmeticesc putin in timp ce o iau de mana si brusc, vad o pata neagra prin camera miscandu-se. Simt cum mi se umezeste hemoroidu’de frica. Ce plm e negru si zboara printr-o garsoniera la 4 dimineata intr-o zi de vara?!?!?-imi zic. Normal, nimic!-dau sa imi raspund tot eu. Dar totusi Ciprinela are o fata mult mai mirata decat atunci cand m-a vazut pentru prima oara dezbracat. Ceva nu e bine. Ma uit spre locul unde se uita si ea. Perdeaua. Perdeaua…e plina de un liliac care sta asa cum sta sfarcu’ lu’sexi braileanca pe capota unei Dacii 1310 aflata intr-un atelier de mecanica. ?!? Liliac?!? Inauntru?!? Da, liliac.
Sunt treaz déjà, iar inima incearca sa-si revina din palpitatii. Partea proasta in astlfe de situatii e ca nimeni nu te pregateste pentru ele. Exista vreun manual de scos liliecii din casa de care eu sa nu fi auzit? Habar nu am, cert e ca trebuia sa fac ceva. Si am facut. Ma apropii tiptil de intrus. Cand zic “ma apropii” sa iti imaginezi un pas la fel de mare ca ala pe care il faci cand te ridici de pe veceu sa opresti apa care sta sa dea peste cada. Soarecele zburator, speriat probabil de sunetul facut de chilotii facuti lama in curul subsemnatului, se retrage executand o cazatura de bangigiamping fara sfoara de la circa 1.90 direct pe pardoseala. Ma asez pe burta in pat astfel incat sa am o pozitie mai buna pentru a vedea ce face adversarul meu direct. Nu vad nimic. Instinctul de conservare al soarecelui bate determinarea mea de victima cu capul in ghilotina. Iau o umbrela si incep s-o frec de parchet. S-o speria, o escalada pe dupa perdea si peste calorifer ca mai apoi sa iasa taras fix prin crapatura de 7-8 cm de la geam. Sa fie el al dracu cu ma-sa daca a vrut sa iasa prêt de 45 de minute! Si totusi, ceva trebuie sa fac. Ma scarpin in tartita si graiesc catre jumatatea mea: e timpul sa mergem fiecare la el acasa si sa lasam oratania sa iasa de capu’ ei! Deschid geamul in viteza, trag perdeaua la marginea galeriei si plec. O fi mai timid asta micu si nu iese cu noi aici, imi zic in timp ce inchid usa cu cheia, la ora 5 dimineata, imbracat in pajama si eu si soata mea, izgoniti din propria casa de un biet liliac.
Mai departe iti imaginezi tu cam ce au crezut ai mei vazandu-ma dimineata in patul din sufrageria lor, in pijama si fara concubina in brate. Mai distractiv a fost la a mea acasa cand s-a trezit saracu’ tac-so cu ea la usa cu perna in brate, ochii cat ceapa purtand o superba pijama roz J A doua zi am venit iute acasa, trezit de niste buldozere care nu stiu ce rahat spargeau fix in dimineata aia in curtea blocului alor mei, si am verificat. Liliacu parasise cladirea si nu puteam sa simt usurare mai mare. A fost doar inceputul unei perioade de cosmar cauzate de dormitul intr-o camera in care nu s-a mai deschis geamul timp de doua saptamani pana au venit si plasele mele de tantari comandate la un producator de geamuri ce a tinut sa sublinieze: vedeti domn’e de ce e necesare si plasele astea de tantari? Chiar daca nu va protejeaza de toti tantarii, macar nu trec liliecii prin ele…